SPECIAL GÂNDUL: „România are șansă!” – Vrăjitorul pianului. Cum a ajuns Daniel Ciobanu de 3 ori bursier înainte de Bac

Cu un aer britanic, adolescentul mângâie imperceptibil clapele pianului. „Așa mă împrietenesc cu el”, spune timid Daniel Ciobanu, românul care, la 19 ani, are șansa să cânte cu orchestra BBC Scoția.

Trei colegii și-l dispută pe Daniel Ciobanu. Academia Regală de Muzică a Scoției, Colegiul Regal de Muzică din Londra și Colegiul de Muzică Trinity. Academia i-a oferit o bursă integrală, iar colegiile – burse de studii. Și asta pentru că adolescentul român se transformă în sala de concerte într-un magician al pianului. La 19 ani, el a ales. Din toamnă va studia la Academia Regală de Muzică din Scoția. Instituția și-l dorește și i-a arătat asta în noiembrie anul trecut când Daniel Ciobanu din Piatra Neamț a susținut o audiție și a fost admis la cursuri. Gratis. Cei patru ani costă 22.000 de lire sterline, o sumă uriașă pe care părinții băiatului nu și-ar fi permis-o. „A trebuit să vorbesc despre asta în fața comisiei, la interviu. Chiar dacă a fost neplăcut. Dacă nu aș fi acceptat, s-ar fi dus 12 ani de muzică. În România n-am nicio șansă. Nu sunt medii în care să cânt. N-aș putea să susțin un recital la Piatra Neamț. N-am bani să închiriez o sală, iar dacă aș ajunge să cânt la Filarmonică, probabil aș avea un salariu de 600 de lei”, spune pianistul.

Pian sau parc

Daniel Ciobanu cântă de la 7 ani, dar temeinic, cum îi place să spună, de la 8. Pianul n-a fost prima lui alegere, ci canto, iar cel care l-a remarcat a fost un inspector școlar la o serbare, la grădiniță. Cum era prea mic pentru voce, copilul a ales să cânte la pian, influențat poate și de bunicul său din partea tatălui, care era organist.

„A fost greu la început, pentru că nu-mi plăcea”, povestește Daniel. „Uram pianul și poate pentru că, în timp ce eu trebuia să repet, îi auzeam pe copii afară jucându-se în parcul din apropiere”. Ura a încetat la fel de brusc, odată cu primul concert și cu primele aplauze.
„Ce a început oarecum cu forța a devenit ulterior un joc. Așa că studiam exact cât voiam să mă joc, în medie câte două ore pe zi”, rememorează începuturile.

Prima pianină și prima ispită – fotbalul

Prima lui pianină, la care mai cântă și astăzi, a costat 1500 de dolari. „Șase salarii de-ale tatălui meu”, aflat atunci la lucru în Israel. Și, odată cu pianina, a venit și întâlnirea cu Magdana Cosma, profesoara căreia îi datorează 90% din ceea ce este el astăzi. „A avut bunăvoință și răbdare să mă formeze, spune el. Eram destul de încăpățânat”.

Participările la concursuri și festivaluri au devenit normalitate pentru copilul de atunci, fiecare an aducându-i premii de excelență și distincții la Concursul Național „Carl Czerny” de la Piatra-Neamț, la Concursul Național „Orpheus” de la Târgu Jiu, la Primăvara Muzicală, de la Piatra Neamț, la Pro Piano, în București, și la ,,Primăvara Artelor” de la Bacău. Tot atunci însă apare și ispita, care a îmbrăcat forma unui balon rotund. „A venit la școală antrenorul echipei de fotbal Olimpia și m-a văzut cum joc. A vrut să discute cu părinții, a și vorbit cu ei. Și așa am avut prima discuție serioasă, când m-au întrebat ce vreau să fac: fotbal sau pian. A rămas pian”.

Tânărul Muzician al Anului 2008

Odată alegerea făcută, copilul uită de minge și continuă să cânte. Este invitat în Italia, la turneul de concerte ” Musica in amicizia” , în Reggio Emilia. Un an mai târziu, în clasa a VII-a fiind, avea să revină în Italia, la Carpinetti, unde câștigă Premiul I absolut la concursul ,,Carpinetti in Musica”, concertând ulterior în Elveția, Ungaria și, din nou, Italia….(Citește mai departe în pagina următoare)